În anul 1920, pe 25 aprilie, la Fălticeni, a venit pe lume Sofia Ionescu-Ogrezeanu, un nume important al neurochirurgiei la nivel mondial.
Tatăl ei, Constantin Ogrezeanu, a fost casier la BNR Fălticeni. Mama, Maria Ogrezeanu, a fost casnică. Sofia, căreia i s-a mai zis și Gherghina, a urmat școala primară în orașul natal, la învățătoarea Spiridonescu, după care a făcut primele șase clase la Liceul de Fete Fălticeni și ultimele două la Școala Centrală de Fete „Marica Brâncoveanu” din București, unde a luat bacalaureatul în 1939.
În toamna aceluiași an a intrat la Facultatea de Medicină Umană din București, pe care o termină în 1945. În timpul facultății, a executat un prim stagiu de practică la oftalmologie. Al doilea stagiu l-a făcut în 1943, în calitate de medic de circă rurală în comuna Baia, o localitate de lângă Fălticeni. De la 15 octombrie 1943 a efectuat un stagiu de internat în Serviciul de Neurochirurgie din Spitalul nr. 9 din București, intrând în prima echipǎ neurochirurgicalǎ, consideratǎ echipa de aur, alături de prof. dr. Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei românești și doctorii Constantin Arseni și Ionel Ionescu (devenind din 1945 soțul domnișoarei doctor Sofia Ogrezeanu), care la acea dată erau medici secundari în cadrul specialității.
Anul 1944 a însemnat un moment decisiv în cariera Sofiei Ionescu. Se întâmpla ca, în urma frecventelor bombardamente asupra Bucureștilor, să fie aduși, în același timp, prea mulți răniți în raport cu numărul mic de medici care trebuia să le salveze viața. În acest context, un copil rănit, pentru care intervenția chirurgicală era de maximă urgență, a fost adus într-un moment în care nici un medic nu era disponibil.

Pe vremea când am făcut prima operație, în 1944, nici bărbați neurochirurgi nu erau în lume prea mulți. După un bombardament, un copil avea nevoie de o operație de urgență și nu avea cine să o facă. Doctorul Bagdasar avea o supurație la o mână, secundarii lui aveau alte impedimente și, realmente, copilul murea sub ochii noștri. Bagdasar l-a întrebat pe intern dacă vrea să facă această operație și acesta a spus ”Nu! Nici vorbă”, apoi m-a întrebat și pe mine și eu am fost de acord, deși mă temeam că o să îmi tremure mâna. La sfârșitul operației, doctorul Bagdasar mi-a spus „Domnișoară, tu ai aptitudini! Te rog să rămâi la noi!”, a declarat Sofia Ionescu-Ogrezeanu, în cadrul unui interviu pentru emisiunea Profesioniștii.


În urma acestei intervenții Sofia Ionescu-Ogrezeanu a devenit prima femeie neurochirurg din lume, acest lucru fiind confirmat în 2005, în cadrul Congresului Mondial de Neurochirurgie din Maroc. Până atunci se credea că dr. Louise Eisenhardt din SUA deţine acest titlu de onoare, dar s-a dovedit că era anatomopatolog. La fel și despre dr. Diana Beck se specula că ar fi fost prima femeie neurochirurg din lume, dar prima intervenţie neurochirurgicală documentată efectuată de aceasta datează din anul 1952, cu amendamentul că ocupa doar funcţia de consultant în neurochirurgie, fără drepturi depline.

În 1945 Sofia Ionescu-Ogrezeanu și-a susținut doctoratul în medicină și chirurgie, iar în 1946 a participat la concursul de secundariat. În 1954 a fost încadrată medic primar la Clinica Spitalului „Dr. Gh. Marinescu”, iar în 1976 a obținut gradul de medic primar neurochirurg II.
În recomandarea dată de conducerea spitalului, se menționa că dr. Sofia Ionescu a contribuit la instruirea noilor medici, lăsând amprenta profesională asupra fiecăruia: rapiditatea, găsirea tehnicii celei mai bune, potrivită fiecărui caz. A lucrat în echipă, ani întregi, alături și de dr. Constantin Arseni.
Pentru meritele deosebite dovedite încă din anii studenției, Sofia Ionescu a fost răsplătită cu Semnul de Distincție al Crucii Roșii (1943), cu insigna „Evidențiată în Munca Medico-Sanitară (1957), cu medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei” (1964), cu medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii” (1972).
În 1996 a primit Diploma de Onoare ANFDUR pentru merite de excepție, Premiul „Elisa Leonida Zamfirescu” și Diploma de Onoare a Confederației Naționale a Femeilor din România. Tot în acel an, 1996, a devenit membru al Societății Române de Istoria Medicinii, iar în 29 martie 1997, Membru Emerit al Academiei de Științe Medicale. I s-a decernat Diploma de Onoare a A.N.F.D.U.R., Premiul “Inginer Elisa Leonida Zamfirescu”, Diploma de Onoare pentru merite deosebite în promovarea științei și tehnicii în România, Diploma de Onoare a Societății de Istoria Medicinei, Diploma de Cetățean de Onoare al Municipiului Fălticeni și Medalia de Onoare a aceluiași municipiu, culminând cu acordarea celei mai înalte distincții din România,  Steaua României, în grad de cavaler, pe care a primit-o la începutul lunii martie 2008.
Sofia Ionescu-Ogrezeanu a trecut în nefiinţă la data de 21 martie 2008.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.